vineri, 29 iulie 2011

(E)mail



     Un email la care n-am răspuns și n-am răspuns:

     "Dimineața, oamenii au mai mult mărunțiș la îndemână, sau sunt mai generoși? Ori poate izolarea somnului se dorește compensată prin orice formă de apropiere umană, fie ea și superficială, din temerea că doar trecem unii pe lângă alții.
      Cuvintele, de cele mai multe ori (intotdeauna?) întăresc iluzia asta de apropiere. Dar dimineața oamenii mai mult tac. Ca și cum n-ar simți neapărat nevoia să spună ce-au visat. De asta dimineața e liniște în autobuz și de asta seara, când sunt zgomotoși și când povestesc tot ce-au trăit peste zi îmi vine uneori să le strig, alteori să-i rog să tacă...
      Și acum parcă îmi dau seama pentru prima dată că "liniște" și "tăcere" nu sunt defel sinonime.
      PS: “All noise is waste. So cultivate quietness in your speech, in your thoughts, in your emotions. Speak habitually low. Wait for attention and then your low words will be charged with dynamite.” Elbert Hubbard "

marți, 26 iulie 2011

...



"Iubito, hai să mîncăm cretă,
Să bem sticluţe cu cerneală,
Să fim din nou elevii leneşi
Din catalogul de la şcoală.

Ne-am face temele pe mîine
Şi hărţile la geografie
Cu sufletele-n munţi şi-n ape
Fără ca nimeni să ne ştie.

Iar la sfîrşitul săptămînii,
Neascultaţi, uitînd de toate,
Mi-ai arăta, oh, Doamne, sînii
În magazii dărăpănate!"

 (Emil Brumaru - Cântec naiv)

miercuri, 20 iulie 2011

sâmbătă, 16 iulie 2011

Expoziție


Casa de cultură Mihai Ursachi” a Municipiului Iași
Clubul Fotografilor
Galeria de artă “Labirint”, B-dul Carol I, Parcul Copou

Bogdan T. Toma
Duouri, dualisme și alte îndoieli

Expoziție de fotografie
Vernisaj: 19.07.2011, ora 19.30
Prezintă: Cristian Țibu

Perioada: 18 iulie - 1 august 2011, între orele 8 și 20

joi, 14 iulie 2011

...



"Tu spui, liniştit: „adevăr”.
Ei se uită la tine şi tac,
fără să priceapă ce vrei,
dar pentru că sunt oameni educaţi
întreabă: „Cât costă?”
Tu le arăţi mâinile goale,
dar ei nu mai pricep gestul demult
şi, nedumeriţi, dau să plece.
Tu alergi şi le spui: „speranţă”.
Politicoşi, ei se opresc şi te întreabă
încă o dată: „cât costă?”
Iar tu nu ştii ce valoare are speranţa. Şi taci."

marți, 12 iulie 2011

...



"Poţi zidi o lume-ntreagă, poţi s-o sfarămi... orice-ai spune,
Peste toate o lopată de ţărână se depune.
Mâna care-au dorit sceptrul universului şi gânduri
Ce-au cuprins tot universul încap bine-n patru scânduri...

Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare...
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el..."

vineri, 8 iulie 2011

...



“Am zărit lumină pe pământ
Și m-am născut și eu
Să văd ce mai faceți.

Sănătoși? Voinici?
Cum o mai duceți cu fericirea?

Mulțumesc, nu-mi răspundeți.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări.

Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Și atâta lumină încat
Crește iarba…”

luni, 4 iulie 2011

vineri, 1 iulie 2011

„Not to get emotionally involved"



Noi, cei care trăim în ţări culturale cu o populaţie densă ori în mari oraşe, nici nu mai ştim cît de mult ne lipseşte o dragoste umană generală, caldă, izvorîtă din inimă. Trebuie să cazi neinvitat pe cap unor oameni dintr-o ţară slab populată, în care kilometric întregi de străzi proaste separă vecinii între ei, pentru a-ţi da seama cît de ospitalier şi iubitor de oameni e omul atunci cînd capacitatea sa de a stabili contacte sociale nu este în mod permanent suprasolicitată.
Cu siguranţă că aglomerarea unor mase umane în marile oraşe moderne este în mare măsu ră vinovată de incapacitatea noastră de a mai percepe chipul aproapelui nostru în fantasmagoria chipurilor mereu schimbătoare ce se tot suprapun şi estompează. Dragostea faţă de aproapele nostru e într-atît de diluată de mulţimea celor ce ne sînt apropiaţi, prea apropiaţi, încît urmele ei abia dacă se mai zăresc. Cei care mai sînt în stare să nutrească sentimente adevărate şi calde pentru semeni trebuie să se concentreze asupra unui număr redus de prieteni, deoarece noi nu sîntem structural capabili să-i iubim pe toţi oamenii, oricît ar fi de întemeiată şi de etică cerinţa de a o face.
 E nevoie, aşadar, de o selecţie, altfel spus, trebuie să „îi ţinem la distanţă" din punct de vedere sentimental pe mulţi oameni care de fapt ar fi pe deplin demni de prietenia noastră. „Not to get emotionally involved", iată una dintre principalele griji ale multor orăşeni. Această atitudine, pe care nici unul dintre noi nu o poate evita complet, pune în evidenţă o sumbră nuanţă de neomenie.
Dacă această ecranare împotriva contactelor umane continuă, ea va duce, alături de fenomenele de plafonare a simţurilor, la acele manifestări cumplite de indiferenţă despre care ziarele relatează în fiecare zi.
Cu cît avansează la oameni procesul contopirii cu gloata, cu atît mai stringent se vede pus fiecare individ în parte în faţa necesităţii de a nu se implica emoţional, astfel încît în zilele noastre e posibil ca tocmai în cele mai mari metropole să se petreacă tîlhării, crime şi violuri ziua în amiaza mare şi pe străzi circulate, fără  ca vreun „trecător" să intervină. 
Konrad Lorenz
în
Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate