...

"Avem timp" vs. "Am învățat"

   Pot răsufla ușurat. Am aflat de ce nu știam poemul “Am învățat”, al lui Octavian Paler. Explicația e pe cât de simplă pe cât de neserioasă. Fragmentul, în varianta lui englezească “I’ve learned”, nu-i aparține scriitorului român, mi-a atras atenția cineva, ci unui oarecare Omer B. Washington. Atât de oarecare încât nu se găsește ceva despre el nici măcar pe Wikipedia. Dar netul e plin de poemul de mai jos semnat cu numele său. Ca dovadă supremă, am de partea mea perpetuumul motoraș google: peste două milioane de pagini pentru “Omer B. Washington – I’ve learned”, și doar peste două mii de pagini pentru “Octavian Paler - Am învățat”. Oare am zis bine doar ? Cred că sunt multe, date fiind circumstanțele. Mult prea multe.

    Acum îmi explic și de ce am avut impresia pregnantă că sună mai bine în engleza. Nu șiu cine și în ce scop i-a atribuit lui Octavian Paler poemul dar nu a făcut nici un bine nimănui. Deși recunosc că fragmentul aduce foarte mult cu scrierile autorului "Autoportretului într-o oglindă spartă."

Așadar:

“I’ve learned”

 by Omer B. Washington 

I've learned-
that no matter how much I care, some people just don't care back.
I've learned-
that it takes years to build up trust, and only seconds to destroy it.
I've learned-
that no matter how good a friend is, they're going to hurt you every once in a while
and you must forgive them for that.
I've learned-
that it's not what you have in your life but who you have in your life that counts.
I've learned-
that you can get by on charm for about fifteen minutes. After that, you'd better know something.
I've learned-
that you can do something in an instant that will give you heartache for life.
I've learned-
that it's taking me a long time to become the person I want to be.
I've learned-
that you should always leave loved ones with loving words. It may be the last time you see them.
I've learned-
that regardless of how hot and steamy a relationship is at first,
the passion fades and there had better be something else to take its place.
I've learned-
that heroes are the people who do what has to be done when it needs to be done,
regardless of the consequences.
I've learned-
that money is a lousy way of keeping score.
I've learned-
that my best friend and I can do anything or nothing and have the best time.
I've learned-
that sometimes when I'm angry I have the right to be angry,
but that doesn't give me the right to be cruel.
I've learned-
that true friendship continues to grow, even over the longest distance. Same goes for true love.
I've learned-
that just because someone doesn't love you the way you want them to
doesn't mean they don't love you with all they have.
I've learned-
that maturity has more to do with what types of experiences you've had and what you've learned from them and less to do with how many birthdays you've celebrated.
I've learned-
that your family won't always be there for you. It may seem funny, but people you aren't related to
can take care of you and love you and teach you to trust people again. Families aren't biological.
I've learned-
that it isn't always enough to be forgiven by others. Sometimes you are to learn to forgive yourself.
I've learned-
that no matter how bad your heart is broken the world doesn't stop for your grief.
I've learned-
that our background and circumstances may have influenced who we are,
but we are responsible for who we become.
I've learned-
that a rich person is not the one who has the most, but is one who needs the least.
I've learned-
that just because two people argue, it doesn't mean they don't love each other.
And just because they don't argue, it doesn't mean they do.
I've learned-
that you shouldn't be so eager to find out a secret. It could change your life forever.
I've learned-
that two people can look at the exact same thing and see something totally different.
I've learned-
that no matter how you try to protect your children,
they will eventually get hurt and you will hurt in the process.
I've learned-
that even when you think you have no more to give,
when a friend cries out to you, you will find the strength to help.
I've learned-
that credentials on the wall do not make you a decent human being.
I've learned-
that the people you care about most in life are taken from you too soon.
I've learned-
that it's hard to determine where to draw the line between
being nice and not hurting people's feelings, and standing up for what you believe.
I've learned-
that people will forget what you said, and people will forget what you did,
but people will never forget how you made them feel.
I've learned.

...

Blogul de fotografie al lui Dan Mititelu, aici .

Avem timp (I)

 

   Îmi place Octavian Paler. Mult. Foarte mult. N-aș putea spune acum exact cât de mult. Dar oricum azi mai mult ca ieri și aștept să văd dacă și mâine mai mult ca azi. Dacă nu, o să fiu dezamăgit; nu de el, de mine.

   Am citit până acum - doar - trei din cărțile lui - respectiv Calomnii Mitologice, Viața pe un peron și Autoportret într-o oglindă spartă - și multe frânturi din scrierile sale. Nici nu mă grăbesc să-i citesc exhaustiv opera. Ca o cutie de bomboane de ciocolată, lucrurile bune nu trebuiesc terminate dintr-odată; sau cel puțin așa mă amăgesc eu. Oricum următoarea, după ce termin Veacul de singurătate al lui Marquez, Vineri sau limburile pacificului a lui Tournier și o cărticică a unui oarecare Emanuel Swedenborg ( uneori citesc încrucișat, depinzând de unde mă aflu și de stare, doar uneori) va fi una din cărțile lui. 

   L-am prins pe cel ce a ieșit pe locul 93 la “Mari români” (pariez că nu știați asta despre Octavian Paler) și pe vremea când era prezent, miercurea, la Sinteza Zilei. Inspira pur, simplu și întodeauna respect. Și punctul pe j știa să-l pună, și apoi să-l caligrafieze, ca nimeni altul. N-am înțeles niciodată de ce oamenii de statura lui se bagă în noroiul, e-adevărat că uneori aurifer, al politicii și socialului de zi cu zi, dar asta e altă poveste și sunt sigur că maestrul (așa cum îl admonestau cu nedisimulată afecțiune cei din platou) a avut motivele lui. Altele decât ale altora.Ce nu-mi place aici e că pe-acolo mai era unul numit "maestru"; îl cheamă Cristoiu, a inventat găina care naște pui vii și are convingeri și principii atât de solide încât și le schimbă de câte ori își schimbă țiganii caii. Dar și asta e altă poveste.

   După cum spuneam îmi place, îi știu scrierile și mă bucur de fiecare dată când am norocul ca gândurile lui așternute cândva pe vre-o foaie să-mi lumineze, chiar și preț de câteva minute, cotidianul. Și asta nu se întâmplă atât de des pe cât ar trebui.

   Așadar nu mică mi-a fost mirarea și poate dacă nu m-aș ști mai bine chiar rușinea când un prieten, englez, mă întreabă dacă știu “I’ve learned”, de Octavian Paler (“Am învățat”, cu alte cuvinte) și a trebuit să-i spun că nu. Apoi am citit. În engleză, cum mi-a trimis el. Apoi și în română. Autentic. Adevărat. Veritabil. Știu că sunt sinonime, nu dați cu piatra.

   Nu știu de unde impresia că în limba lui Shakespeare ar suna mai bine scriitura asta. Trebuie să fie doar o impresie totuși. Și nu doar datorită faptului că autorul “Vieții pe un peron” spunea “România este patria mea, restul sunt doar țări”; aș îndrăzni, umil, să-l parafrazez sperând că tot el ar fi putut spune “Româna este limba mea, restul sunt doar dialecte”.
   Apoi văd pe net că “Am învățat” ar face de fapt parte din poemul „Avem timp”. Poem pe care cândva, undeva, cumva l-am parcurs cu ochii... acum imi dau seama că doar cei ai minții și destul de fugitiv, pentru că nu s-ar fi ascuns așa ușor prin cutele memoriei, obosite ce-i drept de banalitățile zilelor de ieri, azi și mâine. Dar prin alte locuri văd că se spune că “Am învățat” nu i-ar aparține de fapt lui Paler, ci versurile i-ar fi doar atribuite…

   Oricum ar fi,  “Am învățat” m-a dus imediat cu gândul la “ În timp înveți”, a lui Jorge Luis Borges. Acum nu mai știu care din ele îmi place mai mult. Și nu mă interesează dacă pesimistul Paler a fost inspirat de magicianul Borges (invers mi-e greu să-mi imaginez că s-ar putea).

   Și, ca să nu mai uit din nou, pun două puncte și citez, aici :

Avem timp

Avem timp pentru toate.
Să dormim, să alergăm în dreapta și-n stânga,
să regretăm c-am greșit și să greșim din nou,
să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi
înșine,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii și să răscolim prin
cenușa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiții și boli,
să învinovățim destinul și amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecții și să le uităm
după-aceea,
avem timp să primim daruri și sa nu le-nțelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru puțină tandrețe.
Când să facem și asta murim.

...

...

"Aș da toate peisajele din lume pe cel al copilăriei mele."

              Emil Cioran

...

Expoziție

Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi
Clubul Fotografilor

 

Galeria de Artă “La Gard”

Foto Club Pozitiv din Cernăuţi

Fără cuvinte… 

Abramchuk Vitaliy, Batazev Serge, Besaraba Igor, Gutsulyak Fedir, Hashiyuk Serge, Hauca Mykola, Lapushnyak Volodymyr, Ostapchuk Roman, Perun Taras, Saulyak Andriy, Stavchanska Kira, Tkachuk Anisia, Tsariuk Volodymyr, Tymofiychuk Igor, Yevpraksin Pavlo

Prezintă: Raluca Munteanu

Vernisaj: Marți, 19 Aprilie 2011, ora 19:30, în Sala Diotima

Perioada: 19 Aprilie – 1 Mai 2011

...

Expoziție

Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iaşi
Clubul Fotografilor

Galeria de Artă “Labirint”

Foto Club “Mihai Dan Călinescu” din Craiova

Confluenţe 

Anghel Mircea, Armeanu Eduard, Brezoianu Alexandra, Coman Daniel Silviu, Bruno Di Bernardo, Diaconu Andreea, Dunoiu Anca-Mirela, Dunoiu Robert-Lucian, Ghiţă Andreea Roxana, Grosu Bogdan Gheorghe, Istocescu Cătălin, Panait Bogdan, Pădureanu Costi, Pârvănescu Horia, Popescu Dorina Ioana, Popescu Mihai Daniel, Prioteasa Sebastian, Rogobete Daniela, Roşu Anca, Sandu Mihai Cristian, Steinbrecher Irina, Stoican Dochiana, Şodolea Olivia Florina, Vîlceanu Alexandru, Vlădianu Diana

Prezintă: Mircea Anghel, preşedinte FotoClub “Mihai Dan Călinescu”

Vernisaj: Duminică, 17 Aprilie 2011, ora 19:00, în Sala Diotima

Perioada: 17 Aprilie – 30 Aprilie

...

There is much suffering in the world - physical, material, mental. The suffering of some can be blamed on the greed of others. The material and physical suffering is suffering from hunger, from homelessness, from all kinds of diseases.

But the greatest suffering is being lonely, feeling unloved, having no one.

Mother Teresa

...

  

“Acolo pe pietre, am vazut doi serpi incolaciti.

   Poate faceau dragoste sau poate se luptau. Sa va spun drept, nu stiu cum fac serpii dragoste.

   Deodata, am vazut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insula si chiar peste serpii incolaciti. Era un vultur care a inhatat unul din serpi si s-a ridicat cu el in vazduh. Asadar, vulturul le-a intrerupt serpilor dragostea sau lupta.

    Eu i-am vazut inlantuiti, nu ma pricep sa spun ce anume a fost. Dar, poate ca intre dragoste si lupta nu e nici o deosebire. Dragostea e lupta intre doua suflete si intre doua trupuri in care nu e nici un invingator, alteori nu e nici un invins.

   Si ,oricum pentru unul din serpi nu mai avea importanta diferenta dintre dragoste si lupta.Pentru el totul se sfarsise. Nu va mai face nici dragoste, nici nu se va mai lupta cu nimeni. Moartea pune punct si iubirilor si luptelor. Fiecare ramane atunci cu cat a iubit si cu cat a luptat. Mai are timp , poate , sa regrete ca n-a iubit si ca n-a luptat destul sau ca a trait singur, ca nu si-a gasit alt sarpe cu care sa se iubeasca sau sa se lupte.

   Celalalt sarpe ramasese sa faca dragoste sau sa se lupte cu alti serpi.

   El ramanea, cum s-ar zice, pe peronul lui.

   Mai putea sa ia totul de la inceput.

   Alte iubiri sau alte lupte.”

...

...

Nu regret nu mă jelesc nu strig
Toate trec ca floarea spulberată
Veștejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tânăr niciodată

N-ai să mai zvâcnești ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculț la drum
Stampa luncii n-o să mă mai cheme

In dorinți încep zgârcit să fiu
Te-am trăit sau te-am visat doar, viață
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineță

Dor de ducă tot mai rar, mai rar
Pui pe buze flacăra pornirii
O pierdutul prospețimei har
Cu vioiul clopot al simțirii
O pierdutul prospețimei har
Cu vioiul clopot al simțirii

Toți suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fragii frunzele deșarte
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc și că mă duc spre moarte
Binecuvăntat să fie deci.

                                                                   Muzica: Ducu Bertzi
                                                                       Versuri: Serghei Esenin

...

"Photographers lately are more interested in shocking the public rather than presenting to the world their emotions and thoughts.

Their ego tends to be uniformed by the consumers of society and are no longer interested in surprising those simple events that make life grand...
that are not measured in the applauses of the masses but by the beats of you're heart." 

                                                                                                                             
                                                                                                                                Oleg Tishkovets

...

Avem o țară frumoasă.

Păcat că e locuită. N-am văzut în ultimul timp o scenă care să-mi evoce mai mult pseudoproverbul respectiv, deși de-acum perimat.. Zi de zi mi se confirmă; de fapt nu zi de zi, dar mai în toate zilele când sunt pe drumuri. Îmi propun să revin într-o dată ulterioară cu alte cuvinte despre subiect. Și sunete. Și imagini.

...